Comuna Platonești a fost înființată în anul 2005, prin Legea Nr. 67 din 23 martie 2005 prin desprinderea satelor Lăcusteni și Platonești din Comuna Săveni.

Date privind evoluția în timp a Unității Teritorial-Administrative

Satele comunei s-au dezvoltat în directă legătură cu actualul oraş Ţăndărei, în perioada medievală sat şi reşedinţă de comună, de care erau dependente administrativ mai multe cătune din jur.

Prima menţiune cartografică a localităţii Ţăndărei s-a făcut în harta militară austriacă a Tării Româneşti, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, moşia şi satul Ţăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lenş, crescut sub protecţia lui Ipsilanti şi ocupând diferite funcţii în administraţia Tării Româneşti.

Pe această hartă, la sud de Ţăndărei teritoriul apare ca fiind nelocuit, nici o aşezare nefiind suficient de conturată pentru a fi consemnată..

Cea mai veche împărţire a judeţului în plăşi se cunoaşte din anul 1778. Ţăndărei face parte din plasa Oraşul. Odată cu instituirea Regulamentului Organic (1831-1848), organizarea anterioară se modifică şi Ţăndărei face parte din plasa Balta. Din anul 1859 până în 1864, Ţăndărei a avut statut de sat, în componenţa căruia intrau câteva cătune. După aplicarea Legii comunale elaborate de A.I. Cuza, devine comună, reşedinţa plăşii Balta.Nici a doua ridicare austriacă, cuprinzând a doua jumătate a secolului al XlX-lea, nu prezintă aşezări stabile la sud de Ialomiţa, în zona târgului de la Ţăndărei. Dar imediat 1864, cunoaştem că de Ţăndărei au depins cătunul Câineasca (denumire anterioară a satului de azi Lăcusteni), precum şi câteva târle, între care Rădienii, devenit ulterior cătun şi unit cu Câineasca pentru a da naştere satului denumit azi Lăcusteni.

Până la 1863, terenul a fost moşie mănăstirească, a mănăstirii Plătăreşti (nume ce a fost atribuit şi satului în anume perioade istorice), iar după secularizare a revenit Domeniilor Statului.

În legătură cu populaţia localităţii, cea mai veche informaţie provine din anul 1861, când Ţăndărei, cu cătunele Câineasca, Strachina şi Musteanca avea 261 case şi 310 familii. În anul 1874, comuna avea o populaţie de 1235 locuitori, fiind una din cele mai mari comune din cele 22, câte avea plasa Balta. Prin Legea din 01.04.1901, se formează plasa Ţăndărei, cu reşedinţa la Ţăndărei si având arondate 12 comune.

În Marele Dicţionar Geografic al României este menţionat satul Câineasca (Câineaoca), făcând parte din comuna Ţăndărei, din plasa Ialomiţa - Balta, la vest de care trece calea ferată Făurei - Feteşti, legat cu pod de lemn peste Ialomiţa, de centrul de comună şi care avea ”două mori cu câte 6 pietre” ca activităţi economice importante.

Tot aici este menţionată, ca târlă, aşezarea Rădienilor, ce ţinea tot de Ţăndărei. Din aşezare pastorală sezonieră, ea va deveni sat (aşa cum s-a întâmplat cu multe aşezări din această zonă), formând ulterior, prin mutarea în zona sistematizată de la est de calea ferată, nucleul nordic al actualului sat Lăcusteni.

Abia pe a treia ridicare austriacă, de la 1910, apare si localitatea Platoneşti sau Plătăreşti. Rădieni apare pe partea de vest a căii ferate Făurei - Feteşti, iar Plătăreștii sunt formați din câteva grupări de case, aparent dezordonat grupate.

În 1931, satul Platoneşti aparţinea de comuna Hagieni, pentru ca ulterior să devină parte a comunei Săveni, de care se va desprinde în 2005.

Transformarea radicală a vetrelor de sat are loc în perioada colectivizării şi imediat după această, când Platoneştii şi Lăcustenii intră, asemenea majorităţii localităţilor ialomiţene, într-un proces de urbanizare accentuat.

Ordonarea tramei stradale se face, de regulă prin trasarea de magistrale perpendiculare, paralel cu care o reţea, mai amplă sau mai redusă, delimitează cvartale de locuinţe.

O compoziţie aparte, care se mai regăseşte în zonă (exemplu: Târlele Filiu, jud. Brăila), o reprezintă trama stradală de la Lăcusteni, o localitate pe plan prestabilit cu debut la jumătatea sec. XX, dar a cărei dezvoltare a fost curmată de timpuriu. Planul localităţii, cu compoziţie radială pe două sisteme de axe perpendiculare, rotite la 45 grade, cu mici piaţete si un spaţiu public central, dedicat principalelor instituţii: şcoala, biserica, primăria, a putut fi mobilat doar pe jumătatea sa de vest, rămânând "secţionat” de artera principală nord - sud (DJ) dincolo de care, mai ales pe partea de nord-est, a rămas un teren viran, pe care "plutesc” biserica şi şcoala, singurele clădiri păstrate din croiala iniţială a satului, la începutul secolului XX.

Obiecte de patrimoniu

Comuna Platoneşti, asemeni întregii salbe de sate ce însoţesc cursul lalomiţei, este bogată în vestigii arheologice, care dovedesc locuirea continuă a acestui teritoriu, din cele mai vechi timpuri, până astăzi.

Conform studiului arheologic pe teritoriul comunei Platoneşti se află 2 situri clasate:

Cod LMI Cod RAN	Denumire	Localitate
IL-I-s-B-14062 94410.01	Necropolă birituală	sat PLATONEŞTI; comuna PLATONEŞTI
IL-I-s-B-14063 94410.02	Valea Babii	sat PLATONEŞTI; comuna PLATONEŞTI

Materialele ceramice descoperite în punctul Valea Babii sunt în marea lor majoritate în stare fragmentară dar au fost descoperite şi câteva piese întregi iar dintre fragmentele ceramice s-au întregit şi câteva vase. Cele mai multe dintre fragmentele ceramice aparţin categoriei vaselor de uz comun de tip borcan, lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, arse oxidant incomplet, cu suprafeţele exterioare cu un aspect zgrunţuros şi cele interioare netezite sau lustruite, şi de unele fragmente de strecurători. Dintr-o pastă de calitate mai bună, cu cioburile din compoziţie mult mai bine pisate şi cu o ardere mai bună, au fost descoperite fragmente de vase bitronconice şi de străchini, vase miniaturale şi o strecurătoare. Ceramica de factură fină este reprezentată de fragmente de ceşti cu toartă supraînălţată lucrate din pastă cu nisip în compoziţie, lustruite, de formă bitronconică şi de unele vase miniaturale.

Dintre obiectele de bronz descoperite cele mai importante au fost o seceră cu buton, o bară cu secţiunea dreptunghiulară şi capetele subţiate, un cârlig de undiţă, un ac de cusut şi fragmente de brăţări.

Au mai fost descoperite o lamă de cuţit de fier, un pandantiv lucrat dintr-un dinte de animal, un astragal perforat, fragmente de râşniţe, un frecător de râşniţă, fragmente de lame şi de aşchii de silex, fragmente de fusaiole de lut ars, mărgele de lut ars şi de cochilii de melci de mici dimensiuni.

Necropola birituală. Tipul de vas frecvent întrebuinţat ca urnă sau vas de ofrandă a fost oala-borcan cu o înălţime de circa 20-26 cm, profilul arcuit, fundul drept, gura evazată şi buza rotunjită, teşită sau dreaptă, uneori lăţită. Vasele de acest tip sunt decorate cu striuri circulare sau în formă de val, striuri circulare suprapuse de striuri în val formând opturi, striuri circulare suprapuse de striuri oblice aşezate în sens contrar, registre de striuri circulare alternând cu registre de striuri oblice. Decorul era amplasat de regulă aproape pe tot corpul vasului începând de la umăr şi până în apropierea bazei. Pasta din care erau lucrate vasele avea nisip în compoziţie, microprundişuri, paiete de mică sau alte impurităţi. Vasele erau lucrate la roată şi erau arse oxidant incomplet. Frecvente sunt şi vasele-borcan de mici dimensiuni.

Altă categorie de vase bine reprezentată în necropola de la Platoneşti este cea compusă din vase lucrate din pastă de calitate foarte bună (fină), cu nisip în compoziţie. Ambele suprafeţe sunt lustruite, vasele având culoarea cenuşie, cenuşie-negricioasă, roşiatică sau brună. Sunt decorate cu linii verticale lustruite, oblice sau în reţea (romburi). De regulă sunt folosite ca urne funerare. Formele ceramice din necropola de la Platoneşti sunt oalele-borcan, oalele-borcan cu torţi, castroanele, ulcioarele.

Dintre elementele de construcţie documentate în necropola de la Platoneşti amintim cărămizile cu laturile de 32-36 cm şi grosimea de 4-5 cm. In inventarul a două morminte s-au descoperit şi două unelte din fier de tipul secerilor şi cosoarelor.

Din inventarul mormintelor de la Platoneşti fac parte şi podoabe : pandantive din bronz, cercei din bronz şi argint, inele din bronz şi argint, mărgele de sticlă, coliere din fier, bronz şi melci, brăţări. Intr-un singur mormânt a fost descoperită şi o oglindă din bronz de formă rotundă, cu diametrul de 6,5 cm şi tot într-un singur mormânt au fost descoperite şi două statuete antropomorfe din bronz. Dintre armele descoperite menţionăm un topor de luptă din fier şi două spade din fier.

De asemenea, cu ocazia cercetării arheologice s-au identificat alte 25 de situri/tumuli pentru care se propune includerea în Repertoriul Arheologic Naţional.

Evolutia localitatilor dupa 1990

Cea mai mare parte a populaţiei active din comună a fost și rămâne ocupată în agricultură. Majoritatea producţiei agricole se obține în cadrul societatilor cu profil agricol care au arendat terenuri proprietate particulară dar și în gospodăriile individuale, cea mai mare parte a acesteia fiind destinată consumului propriu dar și pentru creșterea animalelor și păsărilor din gospodării.

Terenurile agricole reprezinta 93% din suprafata totală iar diferența este reprezentată de terenuri neagricole (constructii, infrastructura, etc.).

Mica industrie este reprezentată în comună de către societăți comerciale care desfășoară activități în domenii precum zootehnie, agricultură, materiale de construcții, panificație și asociații agricole.

Caracteristicile reliefului

Teritoriul administrativ al comunei este situat pe o suprafata cu o orientare generala nord catre sud unde, de la nord la sud, se regasesc urmatoarele forme de relief:

- zona vaii Ialomitei, rau care strabate teritoriul administrativ al comunei la limita nordica fiind regularizata si indiguita. Râul Ialomita are un curs meandriform si o vale asimetrică pe lătime variabilă între 1,5 km si 4,5 km.

- zona de lunca a vaii Ialomitei, dezvoltata pe acest teritoriu pe malul drept si stang al raului.

- zona Campiei Hagienilor este o subunitate a Campiei Baraganului de sud.

Valea Ialomitei. In acest sector Ialomita isi largeste albia, își despleteste apele in prundisuri si isi schimba firul principal dupa fiecare viitura. Debitul scazut al apelor, in anumite perioade ale anului, panta mai redusa au favorizat meandrarea Ialomitei. Astfel coeficientul de meandrare in zona a depasit 2,2 inainte de taierea de meandre. Inaltimea malurilor variaza de la 7 m la cca 3,5 spre est. Aici sunt specifice şi câteva văiugi afluente Ialomiţei, care sfârşesc cu limanuri fluviatile. In cadrul culoarului de vale al Ialomitei se remarcă pe stânga o terasă de 3-7 m altitudine relativă, cu lăţimi de 1-4 km şi o luncă cu lăţimi de 4-6 km. Raul Ialomiţa curge pe sub malul drept impunând o pronunţată asimetrie.

Zona de lunca se dezvolta pe ambele maluri a raului Ialomita si are o desfasurare apreciabila pe teritoriul studiat pana la o medie de 5 km. Lunca prezintă brate moarte si privaluri. De asemenea există câteva zone cu exces de umiditate.

Campia Hagienilor. Fata de regiunile mai joase din jur respectiv lunca,campia este delimitata prin abrupturi cu o inaltime de 30-40 m si se prezinta ca o treapta de relief inalta,cu suprafata neteda si usor inclinata de la nord-vest la sud-est.

Clima

Caracterizarea generală a climatului este dată de poziţia pe care o are zona studiata în cadrul Câmpiei Baraganului de Sud şi de condiţiile locale geografice. Câmpia Bărăganului de Sud se caracterizează printr-un climat temperat continental cu un pronunţat grad de continentalism, nuanţe de excesivitate şi amplitudini termice mari de la sezonul de vară la cel de iarnă. În legătură cu caracterul excesiv al climei trebuie precizat că aceasta se caracterizează în partea de est unde seceta şi viscolele au o frecvenţă mai mare.

Această provincie se caracterizează prin amplitudini termice mari,determinate de răcirea puternică din timpul iernii, ca urmare a pătrunderii maselor de aer arctic şi de încălzirile excesive din timpul verii ce au loc în cursul invaziei maselor de aer tropical.